venerdì 28 marzo 2008

I Stagiuni

una poesia in dialetto di
Bruno Salvatore Lucisano
(tratta da “‘na carizza, ‘na parolazza”)

I Stagiuni

‘Nta l’autunnu cu cori ristringiutu
e ‘nta la panza nu’grumulu crisciutu
passa lenta e tristi a vita mia:
menu mali ca’ ci si tu cumpagna mia.

E ‘nta l’invernu poi chi’ nuvolati
cu’ trona, lampi e tanti mareggiati
speru mi si allontana chista agonia:
menu mali ca’ ci si tu cumpagna mia.

Ca’ primavera poi, cu cielu iancu e rosa,
ieu ti ringraziu me’ cumpagna e sposa,
mi fai passari a vita in allegria:
menu mali ca’ ci si tu cumpagna mia.

‘Nta l’estati poi cu mari ‘ncantatu
‘nto lungomari cu nu’ conu gelatu,
e finalmenti quandu rrivaru i turisti:
ma tu cumpagna mia, a undi cazzu isti?

Nessun commento: