U ‘mbriacuni
Era presenti a festi e matrimoni,
era presenti a tutti l’occasioni,
di vinu si mbiviva na cardara
di birra si sculava na jumara.
Era mastru di cumbertazioni,
pa tutti ‘ndavia paroli boni,
e ognunu si faciva a meravigghia,
pa quantu mbiviva panza di canigghia.
Quandu trasiva, inchiva na’stanza,
e non ndaviva mai doluri i panza,
a ognunu nci iettava na sentenza,
era nu grossu studio pa la scienza.
Pa tutti era nu grandi misteru,
quantu mbiviva non paria veru,
me eccu la trovata di Don Turi:
facimu pammi u vidi u professuri!
Eccu, rrivaru arca di la scienza
lu visitau cu’grandi competenza,
ma pa’quantu mbiviva faccia tosta,
non seppi pammi duna na risposta.
Si fici avanti unu curtu e largu,
cu nu bicchieri s’indiia in letargu,
‘nci misi li mani ‘nte mutandi:
“eccu cà, trovai i undi spandi!”.
Nessun commento:
Posta un commento